Am citit recent in Money Express un articol despre Luxul in perioada de criza.

Magazine de lux de pe Calea Victoriei care se inchid unul dupa altul, clienti aproape disparuti, incasari foarte mici, probabil si pierderi, cam acesta este tabloul la sfarsitul primaverii in zona de lux romaneasca.

Este interesant cum francizorii puteau fi atat de increzatori in viitor toamna trecuta cand deja criza incepea sa se developeze in toata splendoarea ei, incepand mai ales din septembrie odata cu falimentul Lehman Brothers.

Oare sa fi crezut ca piata romaneasca este imuna la cutremurele internationale si ca la noi banii din afaceri imobiliare se vor face(si mai ales cheltui) in continuare la fel de usor ca pana atunci?

Privit in ansamblu, cam toti cei afectati recunosc ca majoritatea clientilor lor activau in imobiliare, cum piata este blocata de luni bune, primele lucruri la care au renuntat acestia au fost produsele de lux.

Cu siguranta TOP300 va suferi schimbari ale ierarhiei si  recalculari semnificative.

Cel putin pana acum, la noi nu au aparut replici ale deja celebrului Bernard Madoff.  Datorita pietei bursiere mai putin dezvoltat nu am avut implicatii de acest calibru si probabil nici nu sunt prea multi romani care sa-si fi lasat banii (prin intermediari) pe mana lui Madoff.

Credit Suisse, una dintre bancile cu pierderi mari cauzate de criza a investit in ultimii ani miliarde de dolari in proiecte imobiliare considerate de lux. Din pacate niciunul dintre aceste proiecte nu are clienti, multe fiind aproape de faliment. Mai grav, creditele au fost sparte pe bucati si riscul asociat revandut in pachet cu alte credite, acelasi mecanism care a declansat criza subprime,  deci nu doar Credit Suisse sau dezvoltatorii sunt afectati.

Chiar si fundatia lui Bill Gates a investit aproape 2 miliarde de dolari in astfel de pachete.

O alta victima este casa de moda Christian Lacroix, reprezentatii casei au declarat ca nu mai pot plati facturile, un tribunal comercial va decide zilele acestea daca va declara falimentul si dizolvarea companiei pentru a-si putea plati facturile restante. Anul trecut pierderile au fost de 10 milioane de dolari.

Chiar daca nu se pune problema falimentului si Bvlgari sau Tiffany & Co au anuntat scaderi ale vanzarilor si se pregatesc de un an dificil.

Criza a scos

Intr-un discurs de acum cateva luni presedintele american amintea de riscul ca SUA sa repete greselile Japoniei din anii ’90 si sa traverseze un “deceniu pierdut”.

Ce s-a intamplat de fapt in Japonia si la ce se refera “deceniul pierdut”?

De la sfarsitul anilor ’50 pana in anii ’70, Japonia a avut o crestere anuala de aproape 10%, toata lumea se astepta sa depaseasca SUA, cam cum se asteapta acum de la China.

In decembrie 1989 indicele Nikkei atingea un maxim de 39.000 iar 9 luni mai tarziu se prabusea la 20.200, scazand cu 40%. Reuseste sa-si revina, crescand cu 35% doar pentru a se prabusi din nou 1992 la 14.000 o valoarea cu peste 60% mai mica decat cea din  “varful” inregistrat in decembrie ’89. Astazi valoarea s-a stabilizat la o cifra cu 80% mai mica.

Bancile japoneze sufocate de credite neperformante au ingradit excesiv accesul la creditare iar guvernele au fost acuzate ca nu a luat masuri, cele cateva decizii rasunatoare nefiind de prea mult ajutor.

De ce a invocat Obama “deceniul pierdut”? Pentru ca pana acum indicii bursieri americani au urmat modelul japonez, de la o prabusire cu 40% imediat dupa anuntarea falimentului Lehman Brothers din septembrie 2008, pana la o revenire de peste 30%, daca luam in calcul valorile din luna mai 2009.

In ultimii 30 de ani cresterea economica a SUA a depins de cresterea consumului si a preturilor locuintelor si a activelor bursiere in paralel cu relaxarea accesului la creditare.  Cresterea exploziva a economiei japoneze se baza in principal pe exporturile sale care nu au putut creste la infinit, la fel cum nici indatorarea sau consumul american nu vor putea.

Valoarea de tranzactionare pentru cupru a crescut de la sfarsitul anului trecut si pana in prezent cu peste 70%.

Sa nu uitam insa ca in noiembrie cuprul (la fel ca si aluminiul) atinsese minimul ultimilor 3 ani iar stocurile disponibile crescusera foarte mult ca urmare a prabusirii cererii.

Raspunsul este in China care a anuntat la inceputul anului pachetul de stimulare al economiei in valoare de 586 mld. de dolari. In principal planul se refera la infrastructura dar pentru a construi atat de mult este nevoie de materii prime.

Astfel China a profitat de minimele istorice inregistrate la sfarsitul anului trecut si a inceput sa faca stocuri de materii prime. Febra cumparaturilor se pare ca s-a amplificat cu timpul, ajungand in perioada aprilie-mai la nivelul istoric de 400.000 tone. Un alt motiv al cumparaturilor masive de materii prime este dorinta Chinei de a-si reduce puternica dependenta fata de dolarul american, ei detinand o rezerva valutara de 2000 mld. de dolari.

Cum previziunile pe termen lung sunt nefavorabile dolarului, chinezii risca sa-si vada economiile amenintate asa ca au ales calea diversificarii portofoliului.

Primul ministru Emil Boc a anuntat ieri, la sfarsitul sedintei de guvern, lansarea programului “Prima casa”.

Acest program este destinat sprijinirii persoanelor care achizi?ioneaz? pentru prima dat? o locuin??, ?i nu au beneficiat în trecut de credit ipotecar. Modalitatea de realizare este prin intermediul garan?iei de stat. Vor putea fi garantate împrumuturi pentru achizi?ionarea de locuin?e în valoare de un miliard de euro. Valoarea maxim? a creditului ce va fi garantat? este de 60.000 de euro. Aproxim?m c? pre?ul mediu cu care se va achizi?iona o locuin??, la nivel de ?ar?, va fi de 60.000 de euro.

(…)D?m aceast? garan?ie de stat în valoare de 80% ?i care, practic, va da un sprijin direct, pe de alt? parte, ?i sectorului construc?iilor, extrem de important în România, pentru relansarea activit??ii economice.
În maxim 60 de zile un asemenea program va fi opera?ional, ?i to?i cei interesa?i în achizi?ionarea primei case, ?i care vor întruni, evident, condi?iile de a nu mai fi avut un credit ipotecar înainte, vor putea beneficia de acest program.

Sursa : gov.ro

Ramane de vazut cum vor reactiona bancile, daca li va parea acceptabil sa acorde imprumuturi pe termen lung stiind ca exista riscul ca urmatorul guve rn sa anuleze totul. Poate chiar actualul guvern sa lanseze programul incluzand diverse “portite” care ii vor permite sa nu-si onoreze obligatiile in anumite situatii.

Totusi bancile au de castigat, deoarece sitatia din prezent nu are cum sa le convina, prea putine persoane au mai contractat credite.  Alaturi de banci castiga si dezvoltatorii imobiliari, care au probleme mari in aceasta perioada. Persoanele care pot avea acces la acest tip de credit nu sunt constranse de o limita de varsta, deci si bunica poate accesa creditul cu putina bunovointa.

Si nu in ultimul rand notarii, chiar daca nu prea se vorbeste despre ei, au fost si ei puternic afectati, de la zeci de mii de euro profit pe luna abia reusesc sa-si acopere cheltuielile.

Astfel sperantele unora ca piata imobiliara sa scada puternic in urmatoarea perioada sunt momentan spulberate.

Aflam de la Money Channel ca FMI considera oportuna realizarea unor teste de stress si pentru bancile europene.  In urma celebrului stress test aplicat bancilor americane publicul a aflat ca acestea au nevoie de  75 miliarde de dolari.

Este mult dar plecam de la premiza ca modelul matematic al stress testului a fost corect. Daca nu a fost corect o greseala fie si de 1 procente inseamna cateva zeci de miliarde in plus (sau in minus) ceea ce este enorm. Au specialistii in economie, si aici nu ma refer la cei din echipa care a decis formula magica, ci la toti, in general capacitatea necesara sa realizeze dimensiunea reala a problemei?

In facultate stim si noi ce se invata, nu vreau sa-mi amintesc cursurile de econometrie sau microeconomie.  Bine, sa spunem ca ei nu au absolvit A.S.E.-ul dar daca modele si presupunerile de pana acum erau corecte, nu ajungeam aici. Ne garanteaza cineva ca suma rezultata in urma aplicarii stress testului are vreo legatura cu realitatea?

As spune ca reprezinta viitorul,  deja ne afecteaza la locul de munca, multi dintre noi avand posibilitatea sa lucreze de acasa, deciziile de a ne petrece concediile intr-un loc altul luand in calcul parerile altor internauti(pe care altfel nu i-am fi intalnit niciodata) , deciziile de a cumpara un produs sau altul, facand de multe ori economii importante. Simplul fapt ca putem lucra de acasa, inseamna la economii din foarte multe puncte de vedere si, nu in ultimul rand, mai putina poluare.

In ziua de azi informatia circula cu viteze ametitoare, si de multe ori … gratis. Poate tocmai aici este micul defect al internetului, ne-am obisnuit sa gasim multe lucruri gratuit si suntem refractari la ideea de a plati, chiar si sume mici, pentru ceva ce am gasit “pe net”. Dar nu avem nicio problema in a plati pentru aplicatii de mobil, chiar si o banala aplicatie meteo costa, si … platim.

Din pacate gratuitatea nu prea ajuta companiile care vor sa se dezvolte, criza in care se zbate presa scrisa este deja cronica? Ce se va intampla, va reusi oare sa se salveze? De ce ar mai cumpara cineva un ziar cand e gratis pe net chiar inainte sa apara editia tiparita la chioscuri?  Din pacate, gratuitatea nu tine de foame si nu plateste facturi. Si nu e doar cazul presei scrise.

Plecand de la aceasta stire despre magnatul Murdoch, care va introduce un sistem cu plata pentru ziarele pe care le detine cred ca vom asista in urmatorii ani la o noua schimbare de paradigma.