In ultimele zile cotatiile  bursiere ale bancilor au cunoscut deprecieri, majoritatea analistilor apreciind ca declaratiile de joi ale presedintelui American ar fi cauza principala.

Se pare ca administratia americana doreste reguli mai stricte pentru activitatea bancara, separarea bancilor comerciale de bancile de investitii precum si limitarea cresterii entitatilor financiare pentru a evita dezastre majore in cazul caderii lor.

Se refera in special la bancile din categoria “too big too fail”, care au primit bani importanti de la buget pentru a supravietui tocmai pentru ca fiind atat de mari colapsul lor ar fi avut consecinte grave. Astfel, marile institutii financiare(cu  venituri de peste 50 de miliarde usd), pe ai caror conducatori Obama i-a denumit “fat cats” in discursul sau, ar putea fi obligate sa plateasca taxe de pana la 1% pentru a “carpi” deficitul bugetar american.

Cealalta decizie majora, este restrictionarea activitatii bancilor comerciale care nu vor mai detine sau investi in fonduri speculative sau fonduri private de participa?iune. Bancile comerciale nu vor mai avea voie sa deruleze afaceri proprii. Astfel linia de demarcatie intre cele 2 tipuri de banci care devenise inexistenta odata cu abrogarea in 1999 a legii datand din perioada marii crize -Glass-Steagall- va fi din nou pusa in aplicare, fara ca legea sa fie repusa in drepturi, totusi.

Aceasta restrictie va afecta banci importante cum ar fi Citigroup, Bank of America sau Goldman Sachs.

Aceste decizii nu ar trebui sa fie totusi suprinzatoare, Paul Volcker, fost presedinte FED(1979-1987) si actual consilier al presedintelui Obama pronuntandu-se inca din primavara anului trecut in favoare acestor hotarari.

In acelasi context marile banci americane au raportat rezultate contractorii pe 2009. Daca Goldman Sachs si alte cateva banci nu foarte mari Well Fargo, Bank of New York Mellon, US Bancorp au avut profit, banci mari au anuntat pierderi. CitiGroup 1,6 miliarde, Bank of America – 2,2 mld, Morgan Stanley – 0,9 mld, dezamagind investitorii.

Astfel incat caderile de la bursa nu pot fi puse in totalitate pe seama declaratiilor lui Obama ci si pe seama rezultatelor financiare.

De la 1 ianuarie 2010 nu a mai fost prelungita prevederea potrivit careia microintreprinderile puteau alege impozitarea de 3% pe cifra de afaceri sau de 16% pe venit.

Masura fusese anuntata inca de la sfarsitul anului trecut odata cu publicarea codului fiscal pentru 2010 dar reprezentatii firmelor au sperat, incurajati si de declaratiile contradictorii ale oficialilor ca masura va fi prelungita. Exista si un precendent, prima oara eliminarea a fost luata in discutie odata cu intrarea Romaniei in UE, ajungandu-se la o crestere progresiva la 2% in 2007, 2,5% in 2008 respectiv 3% in 2009.

De data aceasta se pare ca este o decizie definitiva si actualii proprietari ai microintreprinderilor au fie optiunea de a deveni PFA, daca erau angajati unici, fie sa treaca la impozitul de  16%, fie sa renunte la activitatea antreprenoriala.  Se estimeaza ca modificarea legislativa va  afectata in jur de 400.000 de firme(numarul la inceputul lui 2009), probabil mai putine deoarece multe au disparut in cursul anului dupa introducerea impozitului forfetar.

Am citit cu suprindere in Gandul cum un ziarist spunea ca poti alege intre forfetar si impozitul pe profit.  Nu stiu exact ce a dorit sa spuna dar cu siguranta daca impozitul pe profit datorat este mai mare decat forfetarul firma nu va putea alege forfetarul.

In schimb firmele au posibilitatea sa micsoreze profitul prin realizarea de cheltuieli “pe firma”, cu riscul asumat ca un eventual control al garzii financiare va fi destul de critic daca se constata o pondere exagerata a acestora, mergand pana la dosar de evaziune fiscala.

O alta modificare importanta, de data aceasta pentru toate firmele este plata anticipata a impozitului pe profit anual. Plata se va face trimestrial, suma reprezentand 25% din impozitul pe profit datorat pe anul precedent, actualizata cu rata indicelui de inflatie din decembrie.

Din experienta stiu ca multe astfel de microintreprinderi sunt din zona serviciilor software, cred ca nu vor inchide totusi si nici nu vor face disponibilizari. Ma refer la firmele reale, nu la cele infiintate pentru incasarea de salarii (mai) mari.

Din pacate cred ca ambele masuri in loc sa aduca mai multi bani la buget vor aduce mai multi someri in sistem, venituri la negru, precum si restante la plata impozitelor de orice fel, inclusiv ale persoanelor fizice, acum afectate de somaj si reduceri de salarii.

Evaluarea finala a PIB pentru trimestrul al 3-lea, publicata pe 22 decembrie de catre autoritatile americane ne arata o valoare de +2,2%. Chiar daca au existat numeroase voci care si-au aratat dezamagirea asteptandu-se la o valoare mai mare, speranta alimentata de estimarile anterioare referioare la trimestrul al 3-lea de 3,5% respectiv 2,8%, este important de remarcat ca SUA pastreaza tendinta pozitiva ceea ce din pacate nu putem spune despre alte tari.

Cel mai notabil exemplu este Anglia, puternic lovita de recesiune, in special din cauza concentrarii sale pe servicii financiare. Ingrijoratoare este si situatia altor tari membre UE, grav afectate fiind Grecia si Irlanda, tari carora agentiile Moody’s, S&P, Fitch le-au scazut ratingul chiar in aceeasi zi in care PIB-ul SUA era anuntat.

Cresterea SUA este imbucuratoare si pentru ca vine dupa 4 trimestre de recesiune, probabil cea mai grava de la marea criza din anii ’20. Motive de ingrijorare exista in continuare deoarece rata somajului a crescut la peste 10% ceea ce ar putea afecta in curand consumul, o sursa traditionala a cresterii economice americane.

Ce concluzie putem trage in urma recent incheiatului summit de la Copenhaga? Chiar daca exprimat in limbaj diplomatic, summitul pare sa fi fost un esec, sefii statelor participante semnand in final un acord “a minima”.  Majoritatea presedintilor prezenti si-au exprimat mai mult sau mai putin explicit dezamagirea privind imposibilitatea ajungerii la un acord comun.

Daca in ceea ce priveste criza economica statele au actionat concertat si s-au sprijinit pe cat posibil, problema emisiilor de carbon este una mult mai spinoasa.

Sperantele reluarii cresterii economice sunt legate de investiile in energii alternative, Statele Unite in special mizeaza foarte mult pe aceasta carte, in plus au de recuperat terenul pierdut in fata UE si a Japoniei, chiar si China se afla intr-un usor avans in domeniu.

Tarile slab dezvoltate au toate motivele sa se opuna, ele avand mult de recuperat, daca le mai sunt impuse si restrictii probabil le va fi foarte greu sa se desprinda de conditia lor actuala, tarile in curs de dezvoltare nu sunt inca pregatite sa treaca la tehnologii verzi.

Toata lumea este insa de acord ca aceasta este calea chiar daca nu toate tarile sunt pregatite acum. Este posibil ca semi-esecul de la Copenhaga sa afecteze cotatiile companiilor “verzi”, un moment bun pentru a cumpara dar avand in minte ca este o investitie pe termen lung, poate 5 ani, poate chiar mai mult.

De la inceputul anilor 2000 aurul a reusit sa-si creasca valoarea de 4 ori raportat la dolar si de aproape 3 ori la euro, cea mai recenta cauza fiind cumpararea de catre Sri Lanka a unei cantitati de 10 tone de aur de la FMI.  Fiind vorba despre o perioada atat de lunga de crestere, aproape 10 ani, este evident vorba despre  o tendinta sustinuta si nu despre o intamplare.

Remarcam insa o crestere accelerata in ultimul an, probabil si pe seama crizei internationale. Dupa ce in cea mai mare parte a perioadei analizate 2000-2010, aurul s-a pastrat sub valoarea de 1000$/uncie iata ca dupa ce testat de mai multe ori in acest an valoarea de 1000$ a reusit in octombrie sa o depaseasca si pana acum deja a depasit saptamana aceasta 1200$/uncie, crescand aparent fara oprire. In grafice ultimele evolutii sunt reprezentate aproape vertical, ceea ce ne arata o situatie iesita din comun.

In mod surprinzator oferta de aur(fizic) de pe piata este superioara cererii si cu toate acestea pretul sau la bursa continua sa creasca, investitorii continuind sa parieze pe el.

Cum s-a ajuns aici? In primul rand dobanzile pentru plasamentele pe termen scurt nu sunt motivante, devalorizarea dolarului, care determina FMI-ul sau bancile centrale din multe tari sa-si diversifice portofoliul prin achizitia de aur. De asemenea se asteapta decizii importante cu privire la soarta dolarului ca moneda de referinta si in general sistemului monetar international.  Alte posibile cauze ar fi ca exista lichiditate in piata dar si apetit scazut pentru risc.

Din pacate toate aceste conditii ne arata ca exista riscul de a se forma un “balon” al aurului. Este interesant de urmarit cand si cum se va sparge.

Unul dintre primele baloane speculative documentate istoric este criza lalelelor olandeze.
Obiectul tranzactiei: bulbii de lalea. Desi pare greu de crezut in ziua de astazi ca niste bulbi de lalea ar putea genera o isterie a investitorilor, tiparul dupa care au evoluat lucrurile a fost unul clasic.
Pana in 1634 piata bulbilor de lalea fusese limitata doar la cultivatorii profesionisti iar pe piata aveau loc tranzactii obisnuite. Istoria modei ar putea consemna ca in acea perioada in Franta aparuse moda ca doamnele din inalta societate sa foloseasca lalele pentru a-si impodobi partea de sus a rochiilor. Ca urmare, cererea de lalele a inceput sa creasca.
Cu cat persoana era mai instarita era evident ca isi va dori lalele mai rare, deci mai scumpe. Astfel pretul bulbilor de lalea incepe rapid dar sigur sa creasca. Cu cat bulbii-parinte erau mai grei, asta insemnand ca puteau fi scosi din ei mai multi bulbi-fii, cu atat erau mai scumpi.
Contractele se semnau in avans, in perioada Septembrie-Iunie.
Maximul tranzactiilor a fost atins dupa aproximativ 2 ani, in vara lui 1636 iar inevitabilul colaps a venit in februarie 1637.
Motivul principal fiind ca din cauza speculatorilor aparuti in numar masiv in piata se ajunsese ca tranzactiile sa fie facute pentru bulbi care inca nu existau fizic (urmand sa fie scosi din pamant in vara urmatoare).
In curs de cateva luni preturile au luat-o razna, crescand in unele cazuri de 10-20 de ori.
Cum mania ajunsese deja in randul oamenilor obisnuiti, fara posibilitati financiare deosebite acestia isi puneau gaj bunurile pentru a putea cumpara bulbii viitori si pentru a face un profit frumos.
Preturile urmau sa creasca in continuare, la infinit. Suna familiar, nu?
Din pacate si aceasta bula s-a spart, dupa 3 ani, in februarie 1637, mai intai din cauza neincrederii ca vor putea fi onorate contractele existente, iar apoi s-a instalat panica ceea ce a dus la prabusirea rapida a pietei.
Tranzactiile au continuat pentru bulbii cu adevarat rari, Olanda are si in ziua de astazi o piata a florilor foarte dezvoltata, dar pierderile colaterale(financiare si umane) au fost enorme.

Balonul imobiliar care a dus la aparitia crizei actuale nu este primul si probabil nu va fi nici ultimul. De altfel este o caracteristica a economiilor de piata, periodic apar bule speculative care inevitabil explodeaza antrenand din pacate intreaga economie.
Impactul a fost si mai puternic acum din cauza globalizarii si a vitezei cu care au loc tranzactiile internationale.
Tranzactiile imobiliare sunt printre tintele preferate ale speculatorilor astfel incat, in decursul istoriei, multe “bule” le-au avut ca obiect. Chiar la inceputul anilor ’90 statele unite au mai trecut prin explozia unui balon imobiliar, care urmase recesiunea din anii ’80. Dupa explozia balonului imobiliar din anii ’90 a urmat o perioada de recesiune, urmata de aparitia balonului internet care a explodat si el cu mare zgomot la sfarsitul anilor 90, inceputul anilor 2000.
Un caz aparte de balon speculativ este criza lalelelor olandeze.

Conform datelor de la INS cei mai afectati de disponibilizari au fost barbatii, probabil si pentru ca sectorul constructiilor, prin excelenta un domeniu al barbatilor a fost foarte afectat de criza.
Romania nu este un caz izolat, situatia este aceeasi si in celelalte tari afectate, in SUA de ex. , conform datelor din ultimii 2 ani, 80% dintre someri sunt barbati. Explicatia in cazul lor ar fi ca domeniile in care prin traditie lucreaza femei (invatamant, medicina, ingrijire,administratie publica) au fost mai putin afectate.
Speranta sta in proiecte pe bani europeni care sa finanteze lucrari de infrastructura.

Guvernul a aprobat normele de aplicare a proiectului “Prima cas?”, a anun?at premierul Emil Boc, la finalul ?edin?ei extraordinare de la Palatul Victoria.

Principala condi?ie pe care trebuie s? o îndeplineasc? solicitantul unui credit bancar în programul “Prima cas?” este ca, pân? la data intr?rii în vigoare a programului, s? nu fi avut vreo cas? sau vreun credit ipotecar.

Avansul pentru creditele de 60.000 este de 5% iar pentru sume mai mari va fi mai mare, nu reiese cat din declaratie. Nu se vor percepe comisioane de rambursare anticipata.
Temerea ca suma maxima va fi 60.000 de euro a fost deci infirmata cu aceasta ocazie.
Cumparatorii nu au voie sa instraineze bunurile timp de minimum 5 ani.

Inca nu s-au incheiat contracte cu bancile, Emil Boc a spus ca asteapta propuneri oficiale in termen de 7 zile de la publicarea normelor in Monitorul Oficial.

Sursa: Realitatea TV

Conform datelor publicate azi, 10 iunie,  de Institutul National de Statistica, indicele pre?urilor de consum (IPC) în luna mai 2009 fa?? de aprilie 2009 este 100,01%.

In luna mai 2009, fa?? de luna anterioar?, pre?urile m?rfurilor alimentare au sc?zut cu 0,1%, iar tarifele
serviciilor au crescut cu 0,1%. Pre?urile m?rfurilor nealimentare au r?mas la acela?i nivel.

Cre?terea medie a pre?urilor pe total în ultimele 12 luni (iunie 2008 – mai 2009) fa?? de precedentele 12
luni (iunie 2007 – mai 2008) determinat? pe baza IPC ?i cea determinat? pe baza indicelui armonizat al
pre?urilor de consum (IAPC) este 7,2%

Cele mai mari cresteri de preturi fata de luna precedenta s-au observat la legume, fructe proaspete, miere de albine.

Sursa: insse.ro